"Emotion Piano Duo 2016"
22 octobre 2016 : Récital "Emotion Piano Duo" en l'Eglise de Langourla à 20h30
|
|
27 juillet 2016 : Echanges "Autour du Piano et de la musique"
en l'Eglise d'Erquy
en l'Eglise d'Erquy
Concert "La Magie du Piano" à 20h45 en l'Eglise d'Erquy
24 juillet 2016 : Concert "Les Poètes du Piano" en l'Eglise de St. Méloir des Bois
Paru dans le journal "Ouest-France" du 27/07/2016
Guy Bozetti : Bravo et compliments à Léa et Denis, leurs talents n'a d'égal que leur implication et leur générosité. Magnifiés dans des interprétations d'une réelle sensibilité. ....standing ovation
23 juillet 2016 : Concert "L'Ame Slave du Piano" en l'Eglise de St. Lunaire
"Deux concerts en un"
Guy Bozetti : Bravo et compliments à Léa et Denis, leurs talents n'a d'égal que leur implication et leur générosité. Magnifiés dans des interprétations d'une réelle sensibilité. ....standing ovation
23 juillet 2016 : Concert "L'Ame Slave du Piano" en l'Eglise de St. Lunaire
"Deux concerts en un"
Marie-Line Monsinjon : J'ai eu la chance d'assister à l'un de vos concerts cet été en Bretagne très exactement à Saint-Lunaire. Nous avons passé grâce à vous une soirée merveilleuse ! Pouvez-vous me dire où aura lieu le concert que vous évoquez ainsi que les suivants? Merci encore pour toutes les émotions que vous arrivez à transmettre par votre jeu et la passion qui vous anime.
22 juillet 2016 : Concert "Le Piano Virtuose" en l'Eglise de Pleurtuit à 20h45
INFORMATION : Suite à un incident majeur, indépendant de la volonté d"Émotion Piano Duo", le Concert prévu le 22 juillet à Pleurtuit, ne peut plus avoir lieu. Les deux pianistes ont donc décidé, afin de ne pas priver le public du magnifique programme prévu, de le jouer, en plus du programme annoncé, dans le CONCERT DU 23 JUILLET 2016, à 20H 45 dans la grande Église de St. Lunaire! ...
18 juillet 2016 : "Piano A Pas de deux" à l'Abbaye de St. Jacut dans la Salle de l'Arbre
18 juillet 2016 : "Piano A Pas de deux" à l'Abbaye de St. Jacut dans la Salle de l'Arbre
14 juin 2016 : Concert à Ploiesti à 19h. Roumanie
à la Philarmonie "Paul Constantinescu" Salle "Ion Baciu"
à la Philarmonie "Paul Constantinescu" Salle "Ion Baciu"
Encore une avalanche de fleurs après le magnifique succès de ce soir et ce grâce à un public nombreux et extrêmement enthousiaste.
Dumitrascu Eugenia Roxana : A fost o seara minunata! Va multumim! - C'était une merveilleuse soirée ! Je vous remercie ! -
Ioan Dobrinescu : Congratulations!, Mihaela Mihai : Felicitari, Diaconiuc Raluca Daria : Felicitari! -
Dorene Schau : So much beautiful talent, Octavian Danacica : Calde felicitari !!! - Chaleureuses félicitations !!!
Ioan Dobrinescu : Congratulations!, Mihaela Mihai : Felicitari, Diaconiuc Raluca Daria : Felicitari! -
Dorene Schau : So much beautiful talent, Octavian Danacica : Calde felicitari !!! - Chaleureuses félicitations !!!
03 juin 2016 : Concert à Deva Roumanie "La Magie du Piano"
Nous sommes très honorés de l'invitation de jouer dans le Festival "MODUS VIVENDI" le 3 juin a 19h à Deva. Je suis impatiente aussi de retrouver tous mes amis après 10 ans d'absence......! (Léa-Yoanna ADAM)
Immense succès devant une salle comble et avalanche de fleurs ...
Immense succès devant une salle comble et avalanche de fleurs ...
Extrait de l'interview des deux artistes à la radio de DEVA
DOI MAESTRI AI PIANULUI INTERNATIONAL, ROMÂNCA LEA-YOANNA ADAM SI RUSUL DENIS IVANOV, AU CÂNTAT PENTRU DEVA
Ada Beraru, 2016 REPORTAJ
Presedinta Academiei Artistilor Muzicieni din Paris, românca Lea-Yoanna Adam, si pianistul rus Denis Ivanov, elevul iesencei, au cântat pentru deveni, într-un recital extraordinar, care a ridicat auditoriul în picioare. Spectacolul duo-ului „Emotion Piano Duo”, cu piese de Chopin, Rahmaninov, Manuel de Falla, Cesar Chabrier, Franck ?i Gavrilin, a fost sustinut într-una dintre salile palatului Magna Curia, la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane.
Denis Ivanov, este un lucru extrem de rar sa ascultam artisti atât de mari în concert, la Deva. Cât de dificil a fost sa onorati invitatia de a participa la Galele „Piano Modus Vivendi”, organizate de profesoara Doina Ona?Nu a fost deloc greu, dimpotriva a fost o placere, mai ales ca noi nu suntem artisti mari, ci doar artisti.Cum ati ajuns sa nu mai puteti trai fara muzica, asa cum declarati?Eu sunt primul muzician din familia mea. Nu avem o traditie în sensul asta. Ba dimpotriva, am început foarte, foarte târziu: la zece ani. M-am dus împreuna cu o colega de scoala sa o ascult si atunci am zis: „Gata, vreau si eu!” Colega mea a plecat, eu am ramas, iar lucrurile au luat asa o turnura ca muzica a devenit viata mea. Profesorii m-au încurajat, vazând interesul meu pentru muzica si am recuperat în scurt timp anii pierduti.Cât de bine cunoastesi România?În Deva sunt pentru prima oara, dar în România cred ca am venit de zece ori: ultima oara la Bacau, unde am cântat un concert de Richard Strauss. Dar am mai cântat, de asemenea, cu Filarmonica la Iasi, la Ploiesti am fost de multe ori…?i Pite?ti. Venim des în România si îmi place foarte mult. Am si început sa înteleg un pic româneste. (râde) De obicei cântam mult în Franta, Germania, Austria…Este o diferenta între publicul din diferitele tari în care cântati?Da, exista. În România publicul este la fel cu cel din Rusia: foarte cald, foarte deschis. Îl pot simti dupa primele acorduri.Cum va alegeti piesele pe care le cântati?Le alegem împreuna, în functie de sentimentul de bucurie pe care ni-l creeaza în momentul în care le citim. Sigur, stabilim împreuna programul si dupa locul în care cântam, de sala, de public, dar si de asamblarea pieselor, una cu cealalta. Întotdeauna cautam sa avem lucruri diferite, cu un punct culminant, dar care sa se lege într-un tot.Geniul manifest, declansat de drama Titanicului....
Lea-Yoanna Adam, cât de dificil este sa pune?i la punct un asemenea concert la patru mâini?Ooo! Asta e cel mai simplu! Cel mai greu e când reluam legatura profesor-elev, când Denis are de pregatit un concert foarte important. E artistul tânar care îi cânta profesoarei lui si care se întreaba mereu daca e suficient de bine ceea ce face. Iar eu, ca profesor, trebuie sa fiu foarte precisa în pedagogia mea, ca sa pot fi foarte eficace. În concertele la patru mâini suntem amândoi implicati în aceeasi emotie muzicala, iar atunci nu mai suntem profesor si elev, ci doi pianisti, în slujba frumusetii muzicale.Sunteti presedinta Academiei Artistilor Muzicieni din Paris, director de orchestra, maestra a pianului, reunoscuta si apreciata la nivel international. Cum a început povestea dumneavoastra ca muzician?Aveam patru ani, când am mers cu familia sa vedem filmul „Titanic”. Desigur, nu varianta aceasta moderna. Era o varianta veche, alb-negru, si toata lumea a crezut ca o sa ma plictisesc îngrozitor. Eu, însa, am absorbit fiecare imagine, cu o emotie launtrica foarte puternica. Ajungând acasa, m-am închis în camera unde era pianul si am stat acolo vreo doua ore improvizând: si vaporul, si naufragiul, si tragedia oamenilor care s-au înecat… Apoi am chemat-o pe bunica si am cântat identic, ce improvizasem cu doua ore înainte. Bunica mea, care e si persoana care m-a adoptat, studiase vioara în tinerete. Ea a fost eleva lui Gheorghe Maftei, primul profesor de vioara al lui George Enescu, si a lucrat cu marele artist. Din pacate, fiind fiica mai vârstnica dintr-o familie cu patru copii, când mama dumneaei a decedat la nasterea ultimului copil, la 24 de ani, s-a vazut nevoita sa ia în primire locul mamei si sa se ocupe de toti fratii, inclusiv de bebelusul nou-venit pe lume. Ei, dupa ce bunica m-a ascultat, mi l-a adus a doua zi pe Vasile Tarnavski profesor. El era un bun prieten al bunicii, un mare maestru si foarte cunoscut pe vremea aceea la Iasi. Dupa sase luni dadeam primul recital !Profesorul (care a ramas un fidel public pina s-a stins din via?a )s-a retras, spunând: „Nu mai pot sa-l învat nimic pe acest copil. Trebuie s-o duceti în alta parte!” Ulterior am avut parte de profesori magnifici: Paula Moscu, Tatiana Peiu-Morosanu, Sofia Cosma…iar mai tirziu intilnirea capitala a viitorului meu pianistic, cu Artista poporului , regretata maestra a Rusiei, marea profesoara Verra Gornostayeva , la Moscova. “ Am ajuns la Paris foarte umila, fara sa bat la usile celor care ma cunosteau din timpul recitalurilor de la Montmartre si Sorbona. Nu am cerut ajutorul nimanui si am reluat toul de la zero. am început sa dau ore si am fost imediat remarcata de pianista Nicolle Afriat si am ajuns asistenta la celebra Academie a salii Pleyel.Credeti ca politica strica arta?Sigur, arta contine si un mesaj politic, si unul religios, si unul uman. Însa, nu cred ca aceste elemente separate, în sine, ar trebui sa oprime arta. Spun asta pentru ca aceasta sala Pleyel, de care v-am spus, spre exemplu, si care era steaua si faima oricarui artist ce ajungea sa cânte aici, s-a închis în urma cu cinci ani, pentru ca statul n-a vrut s-o preia. Acum este o sala privata si se pare ca va deveni o sala de cabaret, deci nicio legatura cu muzica clasica. În orice caz, atât cât o inima de artist bate în aceasta sala, ea e vie, indiferent ce arta „se întâmpla” în interior… Exista o modalitate de a-i atrage si pe tineri dinspre concertele pop-rock si catre muzica clasica sau ea este una doar pentru elite?Nici vorba. Este un curent de gândire care s-a instalat de multi ani si care cuprinde o tara dupa alta, pentru ca – uitati – si centrul Yamaha de la Paris s-a închis, deci si Franta e afectata. El vine putin din prostie, scuzati-mi cuvântul, si din ignoranta. Atâta timp cât niste tehnocrati vor decide ca educatia tinerilor, începând cu gradinita, nu trebuie sa cuprinda ore de muzica si practica ludica pe instrumente, indiferent de profilul scolii, vom avea generatii care, când vor avea copii, nu vor simti nevoia sa-i aduca spre muzica clasica si catre arta. Este o durere sa-i vezi crescând în felul acesta.
"Emotion Piano Duo" s'est vu décerner le Diplôme d'excellence en interprétation par :
la Direction du Festival "MODUS VIVENDI"
DOI MAESTRI AI PIANULUI INTERNATIONAL, ROMÂNCA LEA-YOANNA ADAM SI RUSUL DENIS IVANOV, AU CÂNTAT PENTRU DEVA
Ada Beraru, 2016 REPORTAJ
Presedinta Academiei Artistilor Muzicieni din Paris, românca Lea-Yoanna Adam, si pianistul rus Denis Ivanov, elevul iesencei, au cântat pentru deveni, într-un recital extraordinar, care a ridicat auditoriul în picioare. Spectacolul duo-ului „Emotion Piano Duo”, cu piese de Chopin, Rahmaninov, Manuel de Falla, Cesar Chabrier, Franck ?i Gavrilin, a fost sustinut într-una dintre salile palatului Magna Curia, la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane.
Denis Ivanov, este un lucru extrem de rar sa ascultam artisti atât de mari în concert, la Deva. Cât de dificil a fost sa onorati invitatia de a participa la Galele „Piano Modus Vivendi”, organizate de profesoara Doina Ona?Nu a fost deloc greu, dimpotriva a fost o placere, mai ales ca noi nu suntem artisti mari, ci doar artisti.Cum ati ajuns sa nu mai puteti trai fara muzica, asa cum declarati?Eu sunt primul muzician din familia mea. Nu avem o traditie în sensul asta. Ba dimpotriva, am început foarte, foarte târziu: la zece ani. M-am dus împreuna cu o colega de scoala sa o ascult si atunci am zis: „Gata, vreau si eu!” Colega mea a plecat, eu am ramas, iar lucrurile au luat asa o turnura ca muzica a devenit viata mea. Profesorii m-au încurajat, vazând interesul meu pentru muzica si am recuperat în scurt timp anii pierduti.Cât de bine cunoastesi România?În Deva sunt pentru prima oara, dar în România cred ca am venit de zece ori: ultima oara la Bacau, unde am cântat un concert de Richard Strauss. Dar am mai cântat, de asemenea, cu Filarmonica la Iasi, la Ploiesti am fost de multe ori…?i Pite?ti. Venim des în România si îmi place foarte mult. Am si început sa înteleg un pic româneste. (râde) De obicei cântam mult în Franta, Germania, Austria…Este o diferenta între publicul din diferitele tari în care cântati?Da, exista. În România publicul este la fel cu cel din Rusia: foarte cald, foarte deschis. Îl pot simti dupa primele acorduri.Cum va alegeti piesele pe care le cântati?Le alegem împreuna, în functie de sentimentul de bucurie pe care ni-l creeaza în momentul în care le citim. Sigur, stabilim împreuna programul si dupa locul în care cântam, de sala, de public, dar si de asamblarea pieselor, una cu cealalta. Întotdeauna cautam sa avem lucruri diferite, cu un punct culminant, dar care sa se lege într-un tot.Geniul manifest, declansat de drama Titanicului....
Lea-Yoanna Adam, cât de dificil este sa pune?i la punct un asemenea concert la patru mâini?Ooo! Asta e cel mai simplu! Cel mai greu e când reluam legatura profesor-elev, când Denis are de pregatit un concert foarte important. E artistul tânar care îi cânta profesoarei lui si care se întreaba mereu daca e suficient de bine ceea ce face. Iar eu, ca profesor, trebuie sa fiu foarte precisa în pedagogia mea, ca sa pot fi foarte eficace. În concertele la patru mâini suntem amândoi implicati în aceeasi emotie muzicala, iar atunci nu mai suntem profesor si elev, ci doi pianisti, în slujba frumusetii muzicale.Sunteti presedinta Academiei Artistilor Muzicieni din Paris, director de orchestra, maestra a pianului, reunoscuta si apreciata la nivel international. Cum a început povestea dumneavoastra ca muzician?Aveam patru ani, când am mers cu familia sa vedem filmul „Titanic”. Desigur, nu varianta aceasta moderna. Era o varianta veche, alb-negru, si toata lumea a crezut ca o sa ma plictisesc îngrozitor. Eu, însa, am absorbit fiecare imagine, cu o emotie launtrica foarte puternica. Ajungând acasa, m-am închis în camera unde era pianul si am stat acolo vreo doua ore improvizând: si vaporul, si naufragiul, si tragedia oamenilor care s-au înecat… Apoi am chemat-o pe bunica si am cântat identic, ce improvizasem cu doua ore înainte. Bunica mea, care e si persoana care m-a adoptat, studiase vioara în tinerete. Ea a fost eleva lui Gheorghe Maftei, primul profesor de vioara al lui George Enescu, si a lucrat cu marele artist. Din pacate, fiind fiica mai vârstnica dintr-o familie cu patru copii, când mama dumneaei a decedat la nasterea ultimului copil, la 24 de ani, s-a vazut nevoita sa ia în primire locul mamei si sa se ocupe de toti fratii, inclusiv de bebelusul nou-venit pe lume. Ei, dupa ce bunica m-a ascultat, mi l-a adus a doua zi pe Vasile Tarnavski profesor. El era un bun prieten al bunicii, un mare maestru si foarte cunoscut pe vremea aceea la Iasi. Dupa sase luni dadeam primul recital !Profesorul (care a ramas un fidel public pina s-a stins din via?a )s-a retras, spunând: „Nu mai pot sa-l învat nimic pe acest copil. Trebuie s-o duceti în alta parte!” Ulterior am avut parte de profesori magnifici: Paula Moscu, Tatiana Peiu-Morosanu, Sofia Cosma…iar mai tirziu intilnirea capitala a viitorului meu pianistic, cu Artista poporului , regretata maestra a Rusiei, marea profesoara Verra Gornostayeva , la Moscova. “ Am ajuns la Paris foarte umila, fara sa bat la usile celor care ma cunosteau din timpul recitalurilor de la Montmartre si Sorbona. Nu am cerut ajutorul nimanui si am reluat toul de la zero. am început sa dau ore si am fost imediat remarcata de pianista Nicolle Afriat si am ajuns asistenta la celebra Academie a salii Pleyel.Credeti ca politica strica arta?Sigur, arta contine si un mesaj politic, si unul religios, si unul uman. Însa, nu cred ca aceste elemente separate, în sine, ar trebui sa oprime arta. Spun asta pentru ca aceasta sala Pleyel, de care v-am spus, spre exemplu, si care era steaua si faima oricarui artist ce ajungea sa cânte aici, s-a închis în urma cu cinci ani, pentru ca statul n-a vrut s-o preia. Acum este o sala privata si se pare ca va deveni o sala de cabaret, deci nicio legatura cu muzica clasica. În orice caz, atât cât o inima de artist bate în aceasta sala, ea e vie, indiferent ce arta „se întâmpla” în interior… Exista o modalitate de a-i atrage si pe tineri dinspre concertele pop-rock si catre muzica clasica sau ea este una doar pentru elite?Nici vorba. Este un curent de gândire care s-a instalat de multi ani si care cuprinde o tara dupa alta, pentru ca – uitati – si centrul Yamaha de la Paris s-a închis, deci si Franta e afectata. El vine putin din prostie, scuzati-mi cuvântul, si din ignoranta. Atâta timp cât niste tehnocrati vor decide ca educatia tinerilor, începând cu gradinita, nu trebuie sa cuprinda ore de muzica si practica ludica pe instrumente, indiferent de profilul scolii, vom avea generatii care, când vor avea copii, nu vor simti nevoia sa-i aduca spre muzica clasica si catre arta. Este o durere sa-i vezi crescând în felul acesta.
"Emotion Piano Duo" s'est vu décerner le Diplôme d'excellence en interprétation par :
la Direction du Festival "MODUS VIVENDI"
29 mai 2016 : Concert à Wuppertal (Allemagne) à 17h.
"ÉMOTION PIANO DUO" dans une ambiance électrique. ..hier soir à WUPPERTAL ! Merci beaucoup aux public et aux excellents organisateurs , pour le succès de ce Récital !